text alternativ

Centru administrativ al domeniului se afla in palatul de la Bicaz.

text alternativ

Valea Bistritei pana in 1950, anul construirii barajului de la Bicaz

text alternativ

In perioada 1950- 1960, la bicaz s-a construit cel mai mare baraj pe un rau interior din Romania.

text alternativ

Construita in perioada 1950-1952 pentru satisfacerea necesa- rului de ciment la construire barajului

text alternativ

Case tip oferite de statul comunist oamenilor expropriati din zona viitorului lacului de acumulare.

text alternativ

Blocuri muncitoresti din noul cartier Marceni.

text alternativ

La 27 august 1960 Bicazul a fost declarat oras.

text alternativ

Orasul Bicaz un important potential turistic.

Scoala Noastra

Text

Şcoala Noastră – Grupul Şcolar Bicaz

          Pe meleagurile Bicazului învăţătura de carte a început să se practice în epoca medievală, şcolile funcţionând la început în trapezele mănăstirilor sau ale bisericilor, învăţători fiind călugării sau dascălii de biserici. Mănăstirea Bisericani fiind şi un lăcaş de cultură (aici aflându-se cei mai renumiţi scriitori de cărţi slavoneşti şi sârbeşti după aprecierea marelui istoric N.Iorga) a patronat o asemena şcoală şi în cadrul moşiei Bicaz, tocmai pentru că avea nevoie de preoţi şi dascăli la bisericile de pe cuprinsul moşiei.
Atestări documentare referitoare la existenţa unei asemena şcoli la Bicaz, nu avem pentru acestă perioadă, acestea având să apară după anul 1855 când Bicazul a devenit târg. Este normal ca odată cu acest fapt, lociutorii să pretindă înfiinţarea unei şcoli care să le dea copiilor măcar o pregătire elementară, cititul, scrisul şi socotitul.
Începănd cu anul 1858 este atestată documentar existenţa unei şcoli la Bicaz şi astfel începând din 1859 găsim o serie de cataloage pentru „şcoala de băieţi din satul Bicaz” acesta însemnând că şcoala respectivă apăruse deja cu un an în urmă.
Din anul 1859 datează şi primul catalog în care învăţătorul Constantin  Istrate menţiona la rubrica întrări în şcoală, 15 elevi.
Înfiinţarea şcolii din Bicaz în anul 1858 este consemnată şi de către învăţătorul Ion Cădere din satul Buhalniţa, care într-un manuscris al său intitulat „Memoriu asupra satului Buhalniţa” arată că „şcoli publice nu erau, afară de şcolile din Bicaz şi cea din Galu, înfiinţate în 1858”.
În anul 1864-1865, după legea instrucţiunii publice a domnutorului Al.I. Cuza, în statistica făcută de V.A. Urechia în calitate de director general al Ministerului Instrucţiunii Publice şi Culturii, menţiona că şcoala din Bicaz este frecventată în clasele a-I-a şi a-II-a de un număr de 31 de elevi.
Către sfârşitul sec. al XIX-lea în anul 1881 în comuna Bicaz funcţionau două şcoli mixte cu doi învăţători, din care una la Chisirig şi una în centrul comunei, în care învăţau 86 de elevi.
Prin intermediul monografiei preotului Gheorghe Verşescu, tatăl „doamnei acuarelei româneşti” pictorul Iulia Hălăucescu, aflăm că în anul 1895, învăţător la şcoala din Bicaz era C. Teofănescu Gribincea.
După constituirea Domeniului Coroanei la Bicaz în 1884 funcţionau trei şcoli mixte la , Bicaz, Cârnu şi Taşca, cea din Bicaz este transformată în anul 1900 în şcoală de meserii.
În anii 1918-1919, din dispoziţia ministrului Al. Marghiloman  în Bicaz  a funcţionat şi o şcoală pregătitoare de meserii pentru fete, două clase cu câte 18 eleve.
În anul 1937 în cadrul şcolilor existente în comună funcţiona şi câte o  bibliotecă şcolară. Astfel şcoala din Cârnu avea un număr 704 volume din care 642 în limba română şi 62 volume în limbi străine, franceză, latină şi slavonă.
În pragul izbucnirii celui de al doile război mondial în Bicaz funcţionau trei şcoli cu câte cinci săli de clasă şi aproximativ 250 elevi.
Reforma învăţământului din august 1948 a reorganizat şcoala românească pe noi coordonate.
În anul 1950 Ministerul Învăţământului Public a repartizat judeţului Neamţ sumele necesare pentru construirea şcolilor de la Izvorul Muntelui, Potoci, Izvorul Alb şi Buhalniţa.
În 1952 în perioada când Bicazul devenise cel mai important şantier naţional al României prin construirea sistemului hidroenergetic şi a fabricii de ciment, s-a înfiinţat Şcoala profesională din Bicaz care va funcţiona până în 1960, având sediul în cartierul Dodeni.
În anul 1953 a luat fiinţă liceul din Bicaz mai întâi cu secţia serală iar în anul 1954 a luat fiinţă liceul cu învăţământ cursuri de zi.
Chiar de la început liceul din Bicaz s-a afirmat ca o unitate de învăţământ de elită în cadrul regiunii Bacău prin activitatea unei valoroase pleiade de profesori ca soţii Veronica şi Vasile Mihăilesu, soţii Emilia şi Cicerone Gheorghiu, Vasile Ţifui, Valeriu Popa, Mihai Lupuşoru, Ruga Vsevolad, Virgiliu Radulian, Mihai Mancaş, Dan Ştirbulov.
În anul 1960 când se încheiau lucrările la sistemul hidroenergetic, iar cursul milenar al Bistriţei era zăgăzuit de colosul de beton, Bicazul a fost proclamat oraş.  În 1964 s-a construit noul sediu al liceului cu 16 săli de clasă, actualul sediu al Şcolii Gimnaziale Mărceni.
An de an liceul din Bicaz a dat promoţii de mare valoare, mulţi absolvenţi ducând faima liceului, ca Tofan Alexandru şi Simona Manolache, profesori universitari, Nicolae Sălăgean director general al S.C. Moldocim S.A., Nicu Butnaru director general S.C. Moldeternit, regizorul Alexandru Dabija, arhitectul Laurenţiu Dumitraşc, actorul Liviu Timuş şi mulţi alţi alţi care în calitate de profesori, ingineri, medici slujesc cu obligaţie şi credinţă acolo unde s-a simţit nrvoia aportului lor.
În anul 1969 liceul s-a desprins de şcoala generală şi a început să funcţioneze ca unitate de învăţământ distinctă cu buget propriu.
Până în anul 1977 Liceul din Bicaz a avut statut de Liceu Teoretic. Din acel an 1977, de la 01 septembrie Liceul real-umanist Bicaz, devine Liceul Industrial pentru materiale de construcţii, având clase de electrotehnică, mecanică, operatori lianţi, mineri şi şcoală profesională pregătind prioritar forţă de muncă pentru fabricile de ciment din România.
În urma evenimentelor din decembrie 1989, Liceul  nostru a redevinit Liceul teoretic, pentru ca ulterior având pe lângă clasele de matematică-informatică, ştiinţe ale naturii, umanist filologie şi clase în filieră tehnologică, silvic, economic şi şcoală de arte şi meserii, să poarte denumirea de Grupul Şcolar Bicaz.
În prezent Grupul Şcolar Bicaz are un colectiv de 44 profesori, din care 37  titularizaţi, şi un număr de 652 elevi. Liceul are in dotare un cabinet de documentare si informare, un atelier in care isi desfasoara practica elevii de la profilul Prelucrarea lemnului, un internat, o sala de sport, si un cabinet de informatica.
În ultimii 5 ani, elevii liceului s-au remarcat la diferite concursuri şi olimpiade şcolare la disciplinele din aria curiculară, „Om şi societate”, „Ştiinţe”, „Limbă şi comunicare”.
În cadrul liceului funcţionează periodic doua cluburi: la istorie – Carol I, limba română- Transcedentalia, şi o trupa de teatru. Activităţile elevilor sunt din ce în ce mai variate fiind publicate în revista liceului „Ecouri”.