Barajul de la Bicaz - realizări şi suferinţă

  1. Planul construcţiei barajului de la Bicaz
  2. Realizarea şantierului şi implicarea muncii forţate
  3. Impactul proiectului asupra zonei Bicaz:
    1. Înfiinţarea Oraşului Bicaz
    2. Construirea fabricii de ciment
    3. Dezvoltarea infrastructurii rutiere şi feroviare
    4. Producerea energiei electrice
  1. Planul construcţiei barajului de la Bicaz
        Complexul hidroenergetic de la Bicaz a fost proiectat pentru întâia dată de renumitul inginer român Dimitrie Leonida .
        În viziunea lui Dimitrie Leonida, energia electrică produsă la Bicaz-Stejaru ar fi putut asigura dezvoltarea economică a întregii Moldove, exercitând o influenţă benefică asupra industriei cât şi asupra agriculturii din zonă. În forma sa iniţială proiectul prevedea realizarea unui lac de acumulare şi contruirea unui baraj de beton care să includă în corpul său o uzină hidroelectrică, undeva în zona “Livada Poştei”, cuprinsă între satul Cârnu şi gura de vărsare a pârâului Izvorul Muntelui.
        Deoarece prin această variantă rezulta o cădere de apă de la o înălţime destul de redusă care ar fi produs o putere electrică modestă în centrala electrică propusă, s-a renunţat la acest prim proiect. A urmat o nouă variantă mult mai eficientă ce consta în realizarea unui tunel subteran de circa 4 km pe sub muntele Botoşanu, pornind din lacul de acumulare. Uzina era proiectată cu o suprafaţă totală de 2400 m² cu 4 turbine de tip “Francis” de câte 12000 CP şi cuprindea: o sală a maşinilor, sala transformatorilor, sala instalaţiilor de distribuţie, ateliere şi birouri. În sfârşit apa era readusă de la uzină în albia Bistriţei, printr-un canal deschis de 2 km lungime . Lipsa finanţării şi declanşarea celui de Al Doilea Război Mondial a amânat punerea în aplicare a proiectului. Instaurarea regimului comunist în Romania - din anul 1945 - care urmărea dezvoltarea industriei grele a relansat planul construirii barajului de la Bicaz şi hidrocentrala Stejaru din nevoia strigentă de energie electrică. În acest context.                                                                                                                                                                         Institutul de Studii şi Proiectări Energetice Bucureşti, încă din anii 1949-1950 începe un program de măsurători pe valea Bistriţei începând de la Vatra Dornei, în aval, pentru studierea debitelor de apă în diferite situaţii în funcţie de anotimp şi precipitaţii.
        Pe baza studiilor elaborate de I.S.P.E la 13 noiembrie 1950 Consiliul de Miniştri a Republicii    Populare Române prin Hotărârea nr. 1182 stipula:
“Acordând o însemnătate deosebită lichidării înapoierii economice a Moldovei, în care a fost lăsată de regimul burghezo-moşieresc; Pentru a ridica nivelul material şi cultural al populaţiei din Moldova, de pe valea Bistriţei şi Siretului prin:
  • crearea unei baze energetice puternice necesară industrializării şi valorificării bogăţiilor solului şi subsolului Moldovei;
  • combaterea inundaţiilor şi secetei de-a lungul văii Siretului şi în nordul Bărăganului;
  • dezvoltarea culturilor agricole intensive, bazată pe folosirea irigaţiilor şi energiei electrice în vederea asigurării unei recolte stabile şi abundente;
  • în scopul pregătirii condiţiilor pentru crearea unei arii de navigaţie între Moldova şi Dunăre;

Consiliul de Miniştri hotărăşte:

  • construirea pe râul Bistriţa, în regiunea Bicaz a unui baraj pentru crearea unui lac de acumulare cu o capacitate de cca. 1200000000 mc apa, care să asigure compensarea debitelor râului între anii secetoşi şi ploioşi;
  • construirea unei centrale hidroelectrice pe Bistriţa, la Stejaru, cu o putere de 210000 kw şi cu o producţie de aproximativ 430000000 kwh anual, care se va numi Centrala Hidroelectrică “Vladimir Ilici Lenin”.

        Prin folosirea apelor cumulate la Bicaz şi celelalte amenajări de pe râul Bistriţa care se vor proiecta ulterior, se va ridica puterea electrică instalată la cel puţin 450000 kwh, iar producţia de energie electrică, într-un an normal la aproximativ 1000000000 kwh.

  • energia electrică produsă de centrala hidroelectrică de pe Bistriţa va fi distribuită în primul rând în Moldova, pentru alimentarea industriilor prevăzute a se crea în perioada planului cincinal, precum şi a oraşelor şi satelor din Moldova;
  • se vor construi linii de 220000 şi 110000 volţi care vor lega centrala hidroelectrică de pe Bistriţa cu Transilvania, Muntenia şi restul Moldovei.”
Acesta avea să fie actul de naştere, al începutului de eră al hidrocentralei româneşti...                                                                                                                           Citeste mai mult - Descarca